sursa foto: https://www.mobilissimo.ro

Eşti în concediu. De internet te plictiseşti, de jocuri nu ai chef, iar vremea nu te îmbie la altceva în afară de somn. Nici de curăţenie nu poate fi vorba, pentru că durează puţin şi casa oricum se umple iar de praf în câteva ore. Singurul tău prieten pare a fi televizorul, care te îmbie cu cele peste 100 de canale, cu filme, muzică, ştiri şi reclame. Dacă ar fi o poveste scrisă de Tolkien, televizorul ar fi fost inventat pentru a otrăvi minţile şi inimile oamenilor şi pentru a-i conduce în orice direcţie doreşte. Un aparat cu voinţă proprie! Şi care, dacă nu ar fi atât de util uneori, ar trebui distrus!

Frăţia ştirilor

Indiferent de canalul pe care eşti, la ora 17,00 eşti întâmpinat de aceleaşi ştiri. Toţi relatează despre camionul căzut în şanţ la Smârdan (Galaţi), despre hoţul care s-a îmbătat în casa pe care o prăda şi a adormit acolo, despre şoferii din vina cărora mor pasagerii din dreapta, pentru că nu se asigură la trecerea peste calea ferată.

Singurele excepţii vin de la posturile care relatează mai mult ştiri politice (Antena3, RTV, B1 TV) sau care nu sunt atât de interesate de accidente şi ştiri morbide (Digi 24).

Macabru este un cuvânt mult prea blând pentru jurnalul de la ora 17,00. Câteodată, însă, mă gândesc că ne plac ştirile astea atât de mult, încât ăsta e singurul motiv pentru care încă sunt păstrate. Şi, dacă ne gândim că ştirile de la ora 17,00 de la ProTV au o tradiţie de 20 de ani, încep să cred că am dreptate. Prăpăstioşi din fire, noi, românii, suntem extrem de dornici să facem câte o cruce şi să spunem „Ptiu, Doamne, ce bine că nu eram eu acolo!” când vedem câte o ştire de genul ăsta.

Cele două turnuri ale reclamelor

Când nu avem ştiri sau filme, ne lovim de reclame. Lungi, plictisitoare, toate pe acelaşi făgaş. Sau făraş! Fie că vorbim despre ciocolată, detergent, supermarket-uri, maşini sau jucării, reclamele par a fi scrise de acelaşi autor lipsit de imaginaţie, care se inspiră din telenovelele sud-americane de la mijlocul anilor ’90 pentru dialoguri.

Altfel nu îmi pot explica cum poate cineva scrie o reclamă pentru un detergent, reclamă în care să se menţioneze că prosoapele au acelaşi miros săptămâni bune. Pentru că nu ştiu ce prosoape folosesc oamenii ăia, dar ale mele, când le folosesc, îşi schimbă repede mirosul. De la detergent, la apă amestecată cu gel de duş, la miros stătut, de umezeală. Şi după câteva folosiri, le arunc iar în maşina de spălat!

Cu toate astea, preferata mea este la Dulcolax. Iar sloganul este absolut genial. „Toate femeile au în comun un singur lucru: Dulcolax”. Deci, în concluzie, toate femeile sunt constipate. Cel puţin asta înţeleg eu. Şi dacă ne gândim că în toate reclamele pentru laxative sau pentru „tranzit intestinal”, protagoniştii sunt de sex feminin, putem trage concluzia că cei care crează acele reclame sunt înconjuraţi numai de doamne una şi una.

Şi, dacă nu mă credeţi, uitaţi cu câtă plăcere vorbesc domnişoarele de mai jos despre favorizarea scaunului.

E bine măcar că ne aşteaptă Întoarcerea Emisiunilor. „Românii au talent”, „Mă însoară mama”,”Ferma vedetelor”. Să fie pace, zic!

Chiar, voi ce părere aveţi despre televizor? Vă tâmpeşte sau vă stimulează inteligenţa? Exemplificaţi, rogu-vă!

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

You may use these HTML tags and attributes:

<a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>

%d blogeri au apreciat: